Cred că orice om din ţara asta, cât ar fi de naiv, ştie că 99% din veniturile obţinute din chirii nu sunt fiscalizate. Şi eu ştiu, şi îmi place să cred că nu sunt naiv.
Am o garsonieră pe care am închiriat-o. Cum de mai multe ori mi-am spus: „nu face cum face popa, ci cum zice popa” şi cum îmi tot repet că sunt un om cu principii care susţine că, dacă vrea să schimbe o societate, trebuie ca mai întâi el să se schimbe, am zis, după ce mi-am găsit un chiriaş, să fiscalizez afacerea şi să înregistrez venitul la ANAF. Credeţi că este un lucru uşor ? Ei bine, nu.
N-am mai avut de-a face cu autorităţile cam de mult, aşa că mi-am zis că în pauza de masă aş putea rezolva treaba. Zis şi făcut. La oră 12 fix mă prezint la ghişeul de la ANAF, sector 6, Bucureşti – acolo unde se află bunul.
– Bună ziua, am închiriat o garsonieră şi vreau să declar veniturile.
– Unde aveţi domiciliul?
– În Ilfov, însă bunul e în sector 6, stradă x.
– Nu se poate.
– De ce nu se poate ?
– Pentru că aveţi domiciliul în altă parte.
– Şi unde trebuie să mă duc ?
– La Ilfov.
– Şi unde e ANAF Ilfov?
– Nu ştiu.
– Cum nu ştiţi ???
– Uitaţi-vă pe internet!
– Va mulţumesc foarte mult pentru amabilitatea arătată! Mai tare: Ştie cineva din acest birou unde se află ANAF Ilfov?
Un bărbat îmi răspunde în sictir – în Lucreţiu Pătrăşcanu.
Am ieşit plin de nervi, mulţumind cu sarcasm şi mă întorc la birou. Adio masă a mea de prânz, iar schimbul de amabilităţi cu doamnele de la ANAF mi-au stricat tot ZEN-ul pe toată ziua!
Dar nu-i nimic, voi rezolvă mâine!
A două zi de dimineaţă mă înarmez cu curaj şi parcurg cei 30 de km de la mine din comună până la ANAF Ilfov aflat în direcţia opusă a Bucureştiului. Ajung acolo pe la 9 dimineaţa.
– Bună dimineaţă, vreau să înregistrez un contract de închiriere
– Unde aveţi domiciliul?
– În comuna X.
– Aaa .. nu se poate, nu aparţineţi de noi, trebuie să va duceţi la ANAF Buftea!
Ies din nou plin draci şi mă duc la serviciu. Şi ZEN-ul din ziua 2 s-a dus pe apa sâmbetei, dar măcar nu am mai rămas cu burta goală.
Ziua 3. Mă duc dimineaţă la prima oră şi împreună cu cei 2 copii din dotare (mi-am zis că după ce rezolv îi las în drum la grădiniţă) la ANAF Buftea. Plouă mărunt şi bine şi nu găsesc loc de parcare chiar lângă, aşa că împreună cu copiii ajung murat în sediul nou şi somptuos.
– Bună ziua, vreau să înregistrez un contract de închiriere!
– Aşteptaţi, nu am început programul!
– Când începeţi?
– La 8:30
Nu-i nimic, mai stau şi casc gură vreun sfert de oră pe hol. Copiii se plictisesc şi încep să se joace cu umbrelele celor de la coadă. Tot mă întreabă când intrăm. „Imediat, copii”.
Într-un final pătrund în fortăreaţa funcţionarilor şi repet povestea.
– Unde aveţi domiciliul?
– În comună X
– Cum va cheamă
– M…
– Aaaa … păi domnul care se ocupă cu literă M este în concediu!
În momentul ăla îmi vine să explodez. Probabil că faţa mea e ca o carte deschisă pentru funcţionarii ANAF şi probabil că li s-a făcut milă de cei doi copii muraţi până la piele, că se duce unul în biroul de alături să întrebe dacă se poate ocupa colega cu atribuții de litera A şi de cei de la litera M.
După o scurtă ceartă care se aude prin uşă, colega cu atributii de litera A mă primeşte. Se uită cu o mutră acră pe acte şi îmi spune că îmi mai trebuie nişte copii Xerox după vreo 3 acte. OK, şi unde le fac, întreb. Pot să le fac la dumneavoastră, contra cost bineînţeles? Nu, exclus!
Aşa că, iar am ieşit prin ploaie cu copiii după mine, să caut un Xerox. Într-un final am rezovat! Sunt fericitul posesor al unui impozit de X lei pe an! Şi da, în septembrie trebuie să vin iarăşi la ANAF să plătesc prima tranșă!
Evrika!
P.S. Când pleacă chiriaşul ăsta, să mor eu dacă mai înregistrez contractul la ANAF! Să mă facă evazionist, nu mă mai interesează!