Cu ceva timp în urmă, când încă nu se vorbea de legile Big Brother şi de legitimarea cumpărătorilor de cartele pre-pay, m-am lovit de refuzul unui agent RCS&RDS la încercarea de a cumpăra o banală cartelă telefonică prepay. “Nu se poate, doar cu buletinul…”. Păi bine, la Orange, la Vodafone de ce ce poate şi fără buletin? am încercat să contraatac…”La noi nu, asta e politica firmei”. Până la urmă, după ceva reclamaţii la ANCOM, s-a rezolvat şi în centrele RCS&RDS, acum poţi cumpăra cartele prepay şi fără să dai cu subsemnatul sau să arăţi poza color din cartea de identitate. Cu păţania din trecut în minte, am trecut mai greu cu vederea şi curiozitatea exagerată a operatorilor Digi de la relaţiile cu clienţii…Să spunem că suni pentru a afla un detaliu ce nu ţine neapărat de relaţiile tale contractuale cu compania, de pildă vrei să afli cum activezi serviciul de date din setările telefonului pentru o cartelă prepay (pe care acum o poţi cumpăra anonim, cum spuneam). Dai bună ziua, explici ce vrei şi auzi invariabil…”Cum va numiţi, ca să ştiu cum să mă adresez?”. Fiind vorba de abonaţi aş înţelege, dar la un prepay, garanţia intimităţii, ce sens are?…Eu le zic de fiecare dată că mă numesc Ştefan cel Mare şi cum nu există procedură pentru numele imposibile, dialogul curge mai departe…
Întrebarea care se pune, în condiţiile în care avem gadgeturi tot mai capabile să atenteze la bruma de intimitate ce ne-a rămas după avansul tehnologic, este cum reducem cât de cât riscurile de intruziune în viaţa personală? Pentru că, să recapitulăm, avem abonament la telefon cu număr alocat iar pe smartphone-ul în care ţinem cartela avem de regulă GPS-ul activat (localizare asigurată)-multe aplicaţii cer asta, mailul personal sincronizat, contul de card ataşat conturilor de pe site-urile de unde cumpărăm direct cu telefonul, pozele din concediu, microfonul care poate fi accesat de la distanţă de tot soiul de aplicaţii, etc, etc.
Eu m-am decis să-mi cumpăr un telefon “prost”, cu butoane, doar 2G, fără cameră, fără GPS, pe care să îl folosesc doar pe post de telefon cu cartela companiei telecom unde sunt abonat. Îmi voi păstra mailul pe laptop iar contul de card doar pe…card-asta pentru că fac oricum cumpărături doar cu plata ramburs, din prudenţă dar şi ca o asigurare a dreptului meu de a mă rasgândi din când în când trimiţând retur produsul livrat la domicilu. O să fac poze doar cu aparatul foto, oricum cea mai banală camera digitală face poze mai bune ca majoritatea camerelor de pe telefoanele inteligente. Da, o să folosesc şi smartphone-ul, dar asta doar pentru a răsfoi în mod anonim internetul, fără conturi sincronizate, fără mail, fără cumpărături cu cardul. Nu e nevoie decât de o banală cartelă de date (dintr-un modem pe usb pentru internet mobil oferit la costuri modice-de la 10 lei/lunar celor cu internet fix) sau de una prepay cu internet inclus (cea mai ieftină costă 2 euro tot la “Gigi Mobil” şi are 3 G de date, absolut suficient). Şi îmi voi păstra telefonul “prost” în geantă fără să-l mai port cu mine peste tot aşa cum fac acum cu telefonul “deştept” în ideea că poate am nevoie de o informaţie de pe net.Sigur, asta nu îmi oferă protecţie 100%, dar dacă reuşesc să elimin doar un sfert din riscurile de intruziune în viaţă mea privată şi de fraudă pe internet în acest mod, eu m-aş declara (deocamdată) mulţumit…
