Am auzit din mai multe surse că, uneori, există diferenţe greu de înţeles între preţurile care sunt afişate la raft şi baza de date a caselor de marcat. M-am întrebat de cele mai multe ori cât e adevăr şi cât frustrare acumulată a clienţilor nemulţumiţi dintr-un motiv sau altul de politica unui lanţ de mari magazine. Ei bine, asta până am testat pe propria piele cum funcţionează „anomaliile”. Evident, vorbim de anomalii în favoarea hipermarketului.
Pe scurt: gulaş din piept curcan cumpărat din Selgros de ziua naţională. Una bucată pachet, la preţul de raft de 19,24 lei/kg.
Era unicul pachet de altfel-numărul e important , veţi vedea mai jos de ce – iar informaţiile de pe ambalaj nu dădeau naştere unor neconcordanţe, pentru că pur şi simplu preţul per Kg lipsea.
La casa de marcat, surpriză: pachetul meu este citit (şi plătit) la 21,27 lei/kg, adică 20,32 lei pentru cele 872 de grame conţinute.
Urmează baletul binecunoscut unora. Mers la ghişeul pentru garanţii, parlamentat, venit băiatul de pe raion, parlamentat, verificări, scuze („tii, am uitat eu să schimb preţul!”), mers la casa de retur, primit o diferenţă de 3,54 lei.
Acum, fiind vorba de singurul pachet, cel cumpărat de mine, scuza „am uitat să schimb preţul” nu prea stă în picioare, mergea dacă magazinul avea stoc proaspăt din produsul respectiv. Iar faptul că eticheta de pe pachet nu specifica preţul per kilogram ci doar cantitatea îmi întăreşte suspiciunea că nu e chiar o eroare întâmplătoare….
Altfel, îmi amintesc că la respectivul hipermarket, până nu de mult, existau paznici la ieşire care se uitau în traistele clienţilor indiferent dacă exista vreo suspiciune primită prin cască de la agenţii care supravegheau raioanele pe monitoare sau nu…Deci românii erau prezumaţi infractori de către patronii nemţi. Cum va simţiţi în aceeaşi postura stimabililor de la Selgros?