Rețineți: singura, adevărata suferință pe pământ este singurătatea.
John Oliver, vedeta HBO, a făcut anul acesta un pariu și a învins sistemul cu armele preferate ale sistemului, armele silențioase, cu care se duc războaie tăcute – a cumpărat cu 60 de mii de dolari creanțe de 15 milioane de dolari contra unui număr de 9000 de americani care nu mai aveau cum să își achite aceste datorii rezultate din credite pentru finanțarea unor proceduri medicale. În calitate de proprietar al acestor creanțe, John Oliver i-a iertat de datorii pe toți cei 9000 de americani. Dacă faceți un calcul, veți ajunge la concluzia că toate acele creanțe l-au costat pe John Oliver undeva în jur de 0,3% din valoare nominală.
La noi, astfel de creanțe se vând deja cu 0,5-1% din valoarea nominală unor colectori de creanțe profesioniști cărora nici prin gând nu le-ar fi trecut să îi ierte de datorii pe cei „cumpărați” de la bănci pentru că sunt „neperformanți”. Au contraire. Prin diverse proceduri de „colection”, prezentate romanțat în reclamele de la tv, colectorii reușesc să stoarcă și 40% din valoarea nominală de la debitor.
Nu vă pun să calculați profitul colectorilor, care poate fi amețitor, ci să vă întrebați de ce nu vrea banca să ia de la debitor 40%, în loc să piardă 99-99,5% cedând acel debitor în mâinile colectorilor.
Răspunsul BNR este: de dragul responsabilității și al certitudinii morale.
Vă mai cer să vă imaginați un lucru – presupunând un numar de 20 de mii de DIP-eri care nu vor mai plăti nimic băncilor, ca urmare a liberării de datorie, să zicem că aceștia vor fi de acord să investească într-un fond în jur de 1000 de euro fiecare (echivalentul uneia sau a doua rate); rezultă 20 de milioane de euro, sumă cu care s-ar putea face, la o scară mare, cam ceea ce a făcut vedeta HBO John Oliver cu amărâții care s-au împrumutat pentru a se trata medical sau pentru a se opera; fondul ar putea fi chiar și o afacere, căci prin intermediul lui s-ar putea prelua de la bănci sau alți comercianți creanțele sau ipotecile care îi sufocă pe unii debitori, iar preluarea ar urma să fie gestionată exclusiv în scopul realizării contractelor debitorilor pe baze solide, echitabile, sustenabile; spre exemplu, s-ar putea pune în operă o reducere a poverii cu 40-60%, o recalibrare a dobânzii la niveluri echivalente cu ratele de credit interbancare, o curățare a costurilor creditului de toate scamele (comisioane, speze, riscul de schimb pus exclusiv pe seama debitorului), o închiriere a imobilului pe termen mediu sau lung, la o chirie rezonabilă și stabilă etc.
O astfel de inițiativă i-ar face pe acei debitori care nu au nicio șansă în fața puternicilor lor inamici să nu se mai simtă singuri și nici părăsiți.
Se poate face asta prin voi înșivă, cei ce veți beneficia de DIP? Sau, mai bine zis, prin noi înșine?