E un subiect la modă să faci ţăndări imaginea sistemului medical de stat. Şi e atât de mare focalizarea pe neajunsurile sale încât mă întreb cât de spontană poate fi…Am avut răniţii din Colectiv, care riscau să fie ucişi în spitalele de stat din cauza infecţiilor (de fapt, infecţiile nosocomiale apar mai peste tot unde există porţiuni de piele lipsă). Apoi scandalul Hexi Pharma şi riscurile la care eram expuşi din cauza dezinfectanţilor diluaţi. Mai târziu s-a aflat că erau mult mai multe firme care furnizau dezinfectanţi dar câţi pacienţi s-or fi refugiat la privat în zilele în care presa nu mai contenea cu dezvăluirile? Scandalul pare îngropat acum odată cu fondatorul companiei dar în mintea pacientului a rămas întipărită ideea că se expune unor riscuri deloc de neglijat în spitalele de stat. Avem apoi o listă parcă interminabilă cu medici de renume implicaţi în acte de corupţie, fie mită, fie achiziţii pentru spitale la preţuri supraevaluate (Lascăr,Irinel Popescu, Brădişteanu) ba a apărut şi un doctor Mengele în persoană chirurgului Burnei de la Marie Curie. Deşi, dacă ne luăm după articolele apărute ulterior în media „disidentă”, parcă n-ar mai fi totul atât de clar. Ca să nu mai vorbim de managerul-nabab Secureanu de la Malaxa. Parcă-ţi vine să exclami „să se închidă mai repede toate, trecem cu buldozerul peste ele şi apoi ne tratăm civilizat la spitalele private, că devine insuportabilă frustrarea transmisă de reporterii veniţi de la vânătoarea de subiecte cu noi capturi şi abuzuri de la stat!”
Să fie însă la privat totul roz-bombon? Niciun caz de malpraxis? Greu de crezut având în vedere că sunt cam aceeaşi medici, specialiştii de valoare având norme atât la stat cât şi la privat. Mai degrabă n-au prea răzbătut în presă erorile lor, media având aici caii săi favoriţi de bătaie, privaţii din sănătate acoperindu-se mult mai eficient cu tot fel de acte semnate la internare de pacienţi iar afacerile private din sănătate reprezentând simultan o sursă potenţială de reclamă şi advertoriale. Spitalele sunt mai curate la privat, personalul mai zâmbitor, de acord, dar toate aceste plusuri se reflectă cu bonus în tarife astfel încât te ia durerea de cap când trebuie să achiţi din buzunar nişte banale investigaţii sau consultaţii de specialitate. La stat e aglomerat, nu e curat-bec, unii pacienţi bagă mâna în buzunar pentru a-şi cumpăra un plus de atenţie din partea medicului (să recunoaştem, rareori ni se condiţionează actul medical), probabil din reflexul că orice pare gratuit nu e de calitate. Totuşi, la stat ai acces la acelaşi pachet de servicii indiferent dacă ai cotizat la asigurările de sănătate din salariul minim pe economie sau din cel de magistrat. Or, câţi din cei care au venituri apropiate salariului minim pe economie (şi nu sunt deloc puţini, peste o treime din numărul total de angajaţi şi cea mai mare parte a pensionarilor) ar face faţă tarifelor de la privaţi?
Iată aici o mostră de tarife la maternităţile private, în general cu preţuri între 4.000 şi 12.000 lei, în funcţie de servicii şi de confortul rezervei. Mă rog, nu toată lumea naşte dar de apendicită am putea fi toţi ameninţaţi şi iată aici cat costa în sistemul privat această interventie minoră, recordul de 4.800 lei înregistrându-se la Regina Maria. Mă rog, cred că fiecare are deja propriile sale experienţe, mulţi au comparat tarifele stat-privat înainte de vreo intervenţie majoră făcându-şi toate calculele şi având în general de ales între un tarif de X lei la privat, cu multă bunăvoinţa şi condiţii de hotel şi unul de numai X/2 sau X/3 la stat, cu lacune în ceea ce priveşte condiţiile de cazare şi politeţea asistentelor/brancardierilor.
Miza transferului unei felii cât mai mare din tortul asigurărilor medicale de stat către cele private e considerabilă iar arsenalul muncii de lămurire e cât se poate de variat. Iată concluzia unui articol de pe site-ul csid.ro[1] (”Ce se întâmplă doctore”?,desprins din cunoscuta emisiune de la Pro TV) care îşi propunea să exploreze costurile evaluării sănătăţii în România.
”Pe piaţă medicală din România, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a început de puţină vreme să facă decontări şi pentru intervenţii în domeniul privat. Spre exemplu, pentru o cezariană, Casa decontează 3.500 de lei oricărei maternităţi private cu care are contract. Mai rămân de plată pacientei de la 4.000 de lei până la 15.000 lei, în funcţie de locul ales.Însă o să mai treacă probabil timp suficient până când vă veţi putea alege spitalul, echipa medicală şi asigurările să plătească integral pentru aceste servicii. Va fi vremea când toţi vom fi obligaţi să plătim asigurări medicale nu doar statului, ci şi firmelor de asigurări, aşa cum se întâmplă peste tot în lume. Iar în funcţie de contribuţii veţi avea parte de servicii de baza sau de cele de top. Până atunci, veţi face drumuri între instituţiile sanitare de stat, unde cozile sunt interminabile şi cele private unde costurile sunt deocamdată mari, chiar pentru o persoană cu venituri medii din România. De multe ori, în cazul copiilor, la instituţiile medicale private, costurile sunt şi mai mari decât în cazul adulţilor. Iar într-un spital de pediatrie de stat, spre exemplu, orice secţie e, de obicei, supraaglomerată”.
[1] http://www.csid.ro/health/sanatate/cat-costa-evaluarea-sanatatii-in-romania-10045858/