Unu
Sistemul statal, atât din punctul de vedere al celor trei puteri în stat (legislativ, executiv, justiție), cât și din punctul de vedere al puterii economice, a devenit o suprastructură de caste și o rețea de privilegii, ostile omului de rând și abuzive în esența lor. Consensul „progresist” care intimidează și solicită supunere necondiționată, sub amenințarea cu pedeapsa ireductibilă și de neșters, nu doar că este fals, dar este și fundat pe această butaforie de caste și privilegii, fiind util exclusiv perpetuării acestui neo-feudalism. Sub impactul acestui fals consens, care pretinde că face și impune reguli sau tratamente „pentru siguranța noastră”, ierarhia naturală a drepturilor și libertăților fundamentale, care sunt individuale, vizând omul și existența sa concretă, este inversată sau chiar neutralizată, în favoarea „drepturilor colective”, care nu doar că sunt iluzorii – ele sunt dictate de o elită auto-mandatată de birocrați și tehnocrați care pretind că au legitimitatea pe care le-o conferă (exclusiv lor) „știința”.
Unu bis
Statul „modern” s-a transformat într-o sculă a corporațiilor, care nu mai permit domnia legii, ci au ajuns să determine statul să domnească prin lege, în detrimentul simplilor cetățeni sau antreprenori și în paguba flagrantă și gravă a ființei, familiilor și averilor lor.
Ca fenomen juridic „ajutător”, corporațiile globale și-au creat propriul drept a-național, nesupus suveranității vreunui stat, aplicat de judecători anonimi, imuni la răspundere și inatacabili cu vreo cale de atac. Sancțiunile impuse – unele extrem de grave în raport cu „abaterile” de la „valorile comunității”, ajungând până la aruncarea extra muros a „împricinaților” – sunt imprescriptibile, urmărind persoana, ca un stigmat sau ca un cazier digital, în întregul ocean virtual nelimitat.
Într-o lumea normală, corporațiile și unealta lor, statul corporatist, trebuie să fie egalele cetățenilor. Inegalitatea economică, tehnică, juridică și de rezerve de timp ar trebuie permanent combătută prin lege și pedepsită judiciar.
Doi
Democrația a ajuns să fie rejectată, ca idee greșită, iar acest lucru este efectul unei intenționate decredibilizări a democrației reprezentative și, în special, a Parlamentului. În locul aleșilor poporului, care pot fi trași la răspundere politică și juridică, sunt impuși birocrații, tehnocrații (care se pretind a fi în alianță cu „Știința”) și reprezentanții ONG -urilor militante, decise prin statutul lor de ființare să redeseneze umanitatea după chipul și asemănarea stăpânilor neo-feudali ai banilor și ai resurselor, după proiectul distopic al unor minți mărunte, zdruncinate sau exaltate. Republica democratică este înlocuită cu o autocrație a experților și a procurorilor, care își clamează imunitatea de răspundere, în numele „științei” pe care, declarativ, o întruchipează. Iar acest lucru este intolerabil.
Trei
Justiția trebuie re – DEMOCRATIZATĂ. Acum, justiția este apanajul unor tehnocrați, imuni la răspundere, și pretins independenți. Justiția este multiplu dependentă, în prezent, de politică și de ong-urile militante. Și de corporații, care se impun prin forța unor instituții publice naționale sau internaționale și prin “diplomația” ușilor închise. Este imposibil ca românii normali să nu fi auzit de intervențiile sau presiunile în justiție ale BNR, FMI, BM, CE, OMS… Nu se poate ca omul contemporan să nu fi sesizat implicarea pe față a ONG – urilor progresist – globaliste în “rapoartele” MCV și în povestea cu neutralizarea Constituției, în favoarea “recomandărilor” UE…
Patru (și gata pentru azi)
Starea de supraveghere/spionaj permanent la adresa cetățenilor și cenzura la adresa utilizatorilor impusă de companiile tehnologice și de mass media aservită trebuie să înceteze. Pe termen mediu și lung este vorba de a readuce relația dintre stat și cetățean la normal și a o re-întemeia pe respect – statul este egalul cetățeanului. Statul nu poate prezuma că cetățenii sunt suspecți.
Lumea se obișnuiește cu colivia și cu supunerea. În timp, uită de suflet, de aspectul spiritual și emoțional al omului, și se golește de „elefantul” din noi, adică de moștenirea culturală și istorică pe temeiul căreia s-a construit civilizația modernă. Iar asta se întâmplă pentru că, în schimb, omului i se oferă „siguranță” și comoditate, la fel cum băștinașilor amerindieni li s-au oferit mărgele de sticlă, înainte de a fi decimați de „civilizații” europeni.